Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

laminae ardentes (candentes)

  • 1 lamina

    lāmina (lāmna), ae f.
    1) лист, пластинка (из металла, дерева и пр.), тж. доска, плитка или бляха (l. argenti O; aēnea L; ossa in laminas secare PM)
    2) драгоценные металлы в пластинках или брусках (laminae utriusque materiae, sc. auri et argenti Sen); перен. деньги H, Pt, Dig
    4) клинок (l. in gutture fixa O)
    6) мочка (l. auris CA)

    Латинско-русский словарь > lamina

  • 2 lamina

    lāmina u. lāmna (in den besten Hdschrn. lammina u. lammna), ae, f., jedes breite u. dünne Stück Metall, Holz, Marmor, Horn usw., Platte, Blatt, Blech, Scheibe, Brett, Furnier usw., I) eig.: 1) im allg.: ferrea, Sall. fr. u. Tac.: argentea, Suet.: argentiola, Fronto: argenti, Ov.: parva auri, Gell.: fulva, Goldplatte, Ov.: aenea, Liv.: plumbi, Plin.: laminae ductiles, Cypr., flabiles, Arnob.: laminam tenuem ducere, Quint.: ex argento laminas ducere, Plin.: aes in laminas tenuare, Plin.: ossa in laminas secare, Plin.: in ea scriptum lamina, Cic.: tigna laminis clavisque religare, Caes. – 2) insbes.: a) ungemünztes Gold od. Silber, u. zwar als Barre, laminae utriusque materiae, Sen.: inimicus lamnae, des Goldes, Hor.: numquid pater fetum emit lamnā? hat der Vater den Balg mit Goldbarren gekauft, Petron. 57, 4: argentum, quod neque in massa neque in lamina insit, ICt. – b) eine glühende Eisen- od. Goldplatte, als Foltermittel, laminae ardentes, Cic. Verr. 5, 163: lamna candens, Hor. ep. 1, 15, 36: laminae candentes, Val. Max. 6, 8, 1. Ps. Cypr. de laud. martyr. 15: bl. lamina, Lucr. 3, 1015. Sidon. carm. 2, 136: laminae, Plaut. asin. 549. Val. Max. 3, 3. ext. 5. – c) die Klinge des Schwertes, Ov. met. 5, 173; 12, 488. – d) das Blatt der Säge, Sägeblatt, argutae lamina serrae, Verg. georg. 1, 143: crustae ipsā quā secantur laminā graciliores, Sen. de ben. 4, 6, 2. – II) übtr.: 1) die noch biegsame-, noch weiche Nußschale, Ps. Ov. nux 95. – 2) lamina auris, das Ohrläppchen, Cael. Aur. de morb. chron. 2, 1, 21 u. 2, 14, 198: Nbf. lanna auris, Arnob. 2, 41 (vgl. Auct. de idiom. gen. 577, 31 ›lanna, λοβος ὠτίου)‹. – 3) Plur. Schnitte, Streifen Fleisch, Apic. 8, 402.

    lateinisch-deutsches > lamina

  • 3 lamina

    lāmina u. lāmna (in den besten Hdschrn. lammina u. lammna), ae, f., jedes breite u. dünne Stück Metall, Holz, Marmor, Horn usw., Platte, Blatt, Blech, Scheibe, Brett, Furnier usw., I) eig.: 1) im allg.: ferrea, Sall. fr. u. Tac.: argentea, Suet.: argentiola, Fronto: argenti, Ov.: parva auri, Gell.: fulva, Goldplatte, Ov.: aenea, Liv.: plumbi, Plin.: laminae ductiles, Cypr., flabiles, Arnob.: laminam tenuem ducere, Quint.: ex argento laminas ducere, Plin.: aes in laminas tenuare, Plin.: ossa in laminas secare, Plin.: in ea scriptum lamina, Cic.: tigna laminis clavisque religare, Caes. – 2) insbes.: a) ungemünztes Gold od. Silber, u. zwar als Barre, laminae utriusque materiae, Sen.: inimicus lamnae, des Goldes, Hor.: numquid pater fetum emit lamnā? hat der Vater den Balg mit Goldbarren gekauft, Petron. 57, 4: argentum, quod neque in massa neque in lamina insit, ICt. – b) eine glühende Eisen- od. Goldplatte, als Foltermittel, laminae ardentes, Cic. Verr. 5, 163: lamna candens, Hor. ep. 1, 15, 36: laminae candentes, Val. Max. 6, 8, 1. Ps. Cypr. de laud. martyr. 15: bl. lamina, Lucr. 3, 1015. Sidon. carm. 2, 136: laminae, Plaut. asin. 549. Val. Max. 3, 3. ext. 5. – c) die Klinge des Schwertes, Ov. met. 5, 173; 12, 488. – d) das Blatt der Säge, Sägeblatt, argutae lamina serrae, Verg. georg. 1, 143: crustae ipsā quā secantur laminā graciliores, Sen. de
    ————
    ben. 4, 6, 2. – II) übtr.: 1) die noch biegsame-, noch weiche Nußschale, Ps. Ov. nux 95. – 2) lamina auris, das Ohrläppchen, Cael. Aur. de morb. chron. 2, 1, 21 u. 2, 14, 198: Nbf. lanna auris, Arnob. 2, 41 (vgl. Auct. de idiom. gen. 577, 31 ›lanna, λοβος ὠτίου)‹. – 3) Plur. Schnitte, Streifen Fleisch, Apic. 8, 402.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > lamina

  • 4 candeo

    candeo, ui, 2, v. n. [Sanscr candami, to be light; candra, the moon; connected with caneo as ardeo with areo], to be brilliant, glittering, to shine, glitter, glisten (cf. candidus and albus; mostly poet.).
    I.
    Lit.
    A.
    Verb finit.:

    candet ebur soliis collucent pocula mensae,

    Cat. 64, 45:

    ubi canderet vestis,

    Hor. S. 2, 6, 103:

    stellarum turba crasso lumine candet,

    Manil. 1, 753. —
    B.
    Part. and P. a.: candens, entis, = candidus, shining. dazzling, white, bright, glowing:

    candens lacteus umor,

    the bright, milky fluid, Lucr. 1, 259:

    marmor,

    id. 2, 767:

    lucidus aër,

    id. 4, 341:

    lumen solis,

    id. 6, 1196:

    lumen,

    id. 5, 720:

    luna,

    Vitr. 9, 4:

    ortus,

    Tib. 4, 1, 65.— Comp.:

    candentior Phoebus,

    Val. Fl. 3, 481.— Sup.:

    sidus candentissimum,

    Sol. 52.—
    2.
    Esp., = albus, white:

    ut candens videatur et album,

    Lucr. 2, 771:

    lana,

    Cat. 64, 318:

    lacerti,

    Tib. 1, 8, 33:

    umeri,

    Hor. C. 1, 2, 31:

    vacca,

    Verg. A. 4, 61:

    taurus,

    id. ib. 5, 236:

    cygnus candenti corpore,

    id. ib. 9, 563:

    candenti elephanto,

    i. e. ivory, id. ib. 6, 895:

    saxa,

    Hor. S. 1, 5, 26:

    lilia,

    Ov. M. 12, 411:

    candida de nigris et de candentibus atra facere,

    id. ib. 11, 315 al.—
    II.
    Transf., to glow with heat, be glowing hot (sometimes also in prose).
    A.
    Verb finit.:

    siccis aër fervoribus ustus Canduit,

    Ov. M. 1, 120; Col. 1, 4, 9.—
    B.
    Part. and P. a.:

    ut calidis candens ferrum e fornacibus olim Stridit,

    as the glowing iron taken from the hot furnace hisses, Lucr. 6, 148; imitated by Ov. M. 9, 170: candenti ferro, Varr. R. R. Fragm. ap. Charis. p. 100 P.:

    Dionysius candente carbone sibi adurebat capillum,

    Cic. Off. 2, 7, 25:

    candentes laminae,

    id. Verr. 2, 5, 63, § 163 (al. ardentes); Hor. Ep. 1, 15, 36:

    aqua candens,

    Col. 6, 5, 2 (while Veg. 1, 17, 14, calens aqua). —
    2.
    Trop., glowing with passion, excited (very rare):

    cum viscera felle canduerint,

    Claud. Cons. Mall. Theod. 226:

    numquam Stilicho sic canduit ora,

    id. Laud. Stil. 2, 82 (both of these examples are by some referred to candesco).

    Lewis & Short latin dictionary > candeo

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»